Nu spune

Nu-i spune vieții că de azi o păcălesc Și plec cu primul tren din gară Departe, într-un loc cu soare și zâmbete Să schimb tot ce-i deșart cu visul meu Nu-i spune zilei că de azi n-o s-o mai văd Pentru că regret și rău îmi pare Că plec, când mai aveam atâtea de trăit Nu-i spune mamei, care în prag așteaptă Să mă întorc, să nu mai plec Nu le spune tatei și iubitului meu soț Că durerea m-a învins, iar de azi să mai stau nu pot Nu îi spune nopții care mi-a fost călăuză de atâtea ori Că ochii mi i-am închis Ca lacrimile și întunericul să nu-l mai văd Durerea celor dragi Să o iau cu mine, să nu le fie greu Cum îmi este mie acum Spune-i ploii să nu mai cadă Lasă vântul să adie Atât de tare, încât să n-aud Inimile sfărâmate pe care în urmă eu le las Spune-i timpului să stea în loc Să mă lase să-i sărut pe cei dragi Și să le spun că de azi Călăuza lor în viața sunt Iar din cer, îi voi veghea, ca frica să dispară Iar când ziua plecării lor va veni O să-i aștept în gară Că dor mi-a fost și nu mai pot