revolta se vede in ceea ce scriu,
sunt stele pe cer,e noaptea tirziu,
luna abia mai sta agatata de cer...
si TU ma tintuiesti cu privire de fier.
tu ma minti,tu nu stii sa iubesti...
nici
ma doare privirea infinit de tare,
ma doare omenia,ma calca-n picioare,
moartea isi ascute coasa pe creierul meu,
intreaga omenire a uitat de dumnezeu...
ma doare clopotul de la biserica...
ma
sunt atit de singur, e atit de pustiu,
nici nu stiu daca sunt mort sau sunt viu.
nimic nu-mi mai place, ochii ma dor...
nici nu stiu daca sa mai traiesc sau sa mor.
aud glasuri mereu pina
visam adesea cu ochii larg deschiși,
încercind sa gustam ieftine placeri,
visam o viata intreaga doar averi...
murind saraci,murdari si invinsi... .
o viata avem si o murim traind...,
traim,
stau singur si trist,in negrul castel,
si linga mine n-am,...decit umbre...,
dar ele nu-mi vorbesc de fel...
caci sunt umbrele stafiilor sumbre.
si stau aici inchis,an dupa an...
caci sunt
