la vedere

Domnule Silvestru,
Vă mulțumesc pentru imaginea delicată și profundă a acestui poem tanka.
Mi-ați amintit că uneori, cele mai simple gesturi sau detalii – o frunză, o grădină, o amintire – poartă în ele întreaga noastră educație tăcută.
Cu recunoștință și inspirație, vă las mai jos câteva raspunsuri, ca ecou al poemului dumneavoastră.

Cu gând bun,
Erika

răspuns 1 - în oglindă:

inima bate
pe tulpina subțire
a amintirii –
fasolea crește lin
în tăcerea bunicii

și
Raspuns nr 2 – despre copilărie și învățare:

grădina tace
dar știe tot ce-a fost
și ce va fi –
o frunză de fasole
m-a învățat blândețea

si
raspuns 3
un omagiu discret:

dintr-o frunză
se înalță amintiri
neînvățate –
bunica le lăsa
pe marginea inimii

și răspunsul nr 4
simplitatea care rămâne:

nicio lecție
mai clară decât roua
pe foi de fasole –
viața se deschide
ca o carte uitată

este făcut pentru a fi... folosit!!! Numaidecât!
5-7-5
frunza fasolei -
lipicioase orișicând
nepoțelele

Interesante micropoemele compuse ca... dedicație! La un curs de croitorie se învață multe...! Șabloanele cândva folosite de pricepuții croitori sunt atârnate (probabil) prin muzee acum; cele folosite în haiku (tanka)... ne sunt la îndemână... dacă le căutăm. Folosind aceste șabloane descrise de autori (de haiku) celebri vom putea crea poeme valabile...
În haiku... nicidecum nu sunt de folosit personificarea ori comparația!!! Și sunt multe altele de... luat în seamă!

Mă declar „încântat”, d-nă Erika, de elanul ce vă caracterizează în tot ceea ce scrieți. Nu sunt un împătimit al comentariilor, recunosc, și asta datorită lipsei de timp disponibil.

Vă mulțumesc pentru popasul pe această pagină, pentru cuvintele sincere și senine adresate ca ecou al lecturii textului postat. Fie ca învățăturile fiecărei zile (pe care le-am primit cu voia ori fără voia noastră) să fie ținute minte... pentru toată viața. Mult succes!