prunele

Nu sunt haijin dar le admir(indraznesc sa las un comentariu de drag) poemul dv reda o imagine vibrantă a efemerității și a naturalității vieții, cuvintele simple și imagistica directă creează un tablou puternic și simbolic. Ultimele versuri, eu le vad ca bonus, ele aduc un element de contrast interesant: „partea mea toată pe jos” sugerează o pierdere, o umilință, iar „vivat scuturătorii” capătă o semnificație profundă,adica daca trebuie sa se piarda, atunci sa se piarda, acceptarea a ceea ce trebuie sa se duca si bucuria acestei acceptari. Mai trec. Multumesc!

c-așa-i obișnuit românul. Imaginea este redată întocmai realității... Intri-n livadă și-ți faci cruce... de prăpădul ce-l ai în fața ochilor. Nu descriu mai mult pentru a lăsa tuturor cititorilor libertatea de a se pune-n ipostaza descrisă.
Versurile de câte 7 silabe sunt două concluzii:
- partea mea toată pe jos - mulțumit și cu puținul rămas...
- „vivat” scuturătorii - toate vietățile din natură își trăiesc și ele traiul cum pot mai bine; prin deserviciul făcut au adus și un mic „serviciu”. Așa că, în loc să spun „mânca-le-ar ciorile pe ciori”, c-un pic de haz, am încercat să spun... „țină-le Creatorul năravul...”
Interpretări ale imaginii zugrăvite pot fi multiple. Să ne bucurăm de libertate!
Mulțumesc pentru accesare și comentariu. Oricând sunteți binevenită, stimată colegă Erika. Vă doresc inspirație (și mai multă) la scris, sănătate și spor în toate.