Poezie
mir*are...
1 min lectură·
Mediu
muri-o-aș mirat de-atâtea minuni
văzute instantaneu pe-opusul trotuar
fără plombe la niciunul dintre molari
sigur semnele mirării le vedem
pe mulțimi de fețe trecătoare
fără să cunoaștem dedesubturile
uite-o, bre, cum mă invită să mă mir
frumoasa foc vopsită-n blondul holdelor
două găuri și-a acoperit c-un roșu țipător
ambele pe-același picior cu inegalitate
una-n genunchi și-alta mare spre-înălțime
zâmbesc, șoptesc, dar nu-mi fac cruce
și mâine e o zi în care-o să am parte
de cine știe ce-adorabilă minunăție
e moda vremurilor noastre
și văd minuni la fiecare pas
când practic toate-s cu putință
doar câtă vreme sunt în viață
02879
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “mir*are....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14178246/mirareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSo invitație... imperativă, de-l are pe... vino-înCoace!!! Să avem... și numai bine!
0
uite acolo, ce o fi arătarea aceea și
din care timpuri străvechi o fi apărut,
de ce se holbează așa la mine,
ca mine alta n-o mai fi văzut!?
:)))
umor...
de duminică plăcută să avem!