Poezie

nedumerit

1 min lectură·15 noiembrie 2014

Mediu

patru locuri față-n față

în autobuz

unu-l ocup eu

două femei

două din fața mea

le cercetez

una își reconturează rujul

balansându-și oglinda cu nepăsare

timp de mai multe minute

cealaltă deschide cartea grosuță

la semnul ce despărțea cititul de necitit

ochii lor zburători sfidează pe cei dinăuntru

căutând reperul pentru coborâre

încep să le-mpart zâmbete

niciuna nu pare-a fi interesată

ocheadele mele iscoditoare

sunt toate zadarnice

oglinda a dispărut ca prin farmec

deodată cu poșeta de lux

într-o stație nu prea luminată

semnul de carte a fost fluturat de câteva ori

mângâind zulufii parfumați

după care a fost purtat când sub bărbie

când sub buza de jos

când ținut cu pasiune între buze

toate întrebările mele nerostite

au rămas fără răspunsuri adevărate

cele date de mine le-ar fi convenit

dacă ar fi respectat multe condiții

seara asta nu am de gând

să mă mai înec în halbele cu bere

așa cum o făceam alte dăți de necaz

când voi putea-nțelege

ce-i în mintea femeilor

cu sufletu-n mai multe luntri

caut nedumerit răspunsuri

satisfăcătoare

001.323

Miclăuș Silvestru. “nedumerit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14059863/nedumerit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.