Poezie
MandoLina,,,
1 min lectură·
Mediu
n-am apucat niciodată
să-i mărturisesc MandoLinei
dragostea mea
te iubesc
sărmana
altcineva a agățat-o
cine știe în ce fel de cui
poate corzile ei rupte plâng și-acum
după melodiile mele cântate
cu vocea căldurii asfințitului
Mandolino
lângă mine îți tremurau
corzile bine acordate
temperamentului inimii mele
pe fiecare dintre corzi
îți ceream un tremolo
cât mai dens în plăcere
mult de tot țineam să te văd
în culmea fericirii sper să nu zaci
în podul casei vreunuia nevrednic
de splendoarea grațiilor tale
printre alte aruncate instrumente
Sol–Re–La–MI și Mi–La–Re–Sol
era preludiul obligatoriu
pentru amândoi
desfătările de după
frământările de-acum
tânguite amintiri
001385
0