Poezie

năduh...

1 min lectură·8 iunie 2014

Mediu

atâta căldură copleșește acum pământul

încât și furnicile regine ies din crăpături

doar ele știindu-și nevoile momentului

îmi răcoresc sudoarea cu jetul dușului

rece de-mi vine să rostesc de bine acum

fructele se coc rapid ca puii sub cloșcă

îmi scarpin pielea mușcată la-ntâmplare

de culoarea mușcatelor din fereastra bunicii

sunt petele izvorâte ca urmare a faptului

pe jos

pe pereți

pe tavan

ochii mei întrebători

găsesc numai întrebări

fără răspunsuri

împrospătez năduful camerei

cu preșurile îmbăiate-n cadă

fără să le storc măcar un pic

pe masă-n fața mea

credința lumânării niciodată aprinsă

cade în erezie într-o curbă de

180°

sunt blocat

nici nu știu la ce

să-mi mai îndrept gândirea

voi știți?

001.246

Miclăuș Silvestru. “năduh....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/14051027/naduh

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.