sârmă...

că cele 17 silabe ale acestor micropoeme trebuie să-l facă pe cititor să gândească asupra unor aspecte din natură, societate ori viață personală(și nu numai). Cele 3 versuri de mai sus îndeplinesc din plin acestă condiție. Dar totodată haiku-ul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, și un Kigo. Nu-l găsesc în:sârmă ghimpată/ amintirile aduc/nu numai plăceri

Cu gânduri bune

aduce dl Corneliu Traian Atanasiu în postarea sa:
"O alegorie laconică
articol [ Creatie ]
ce este totuși haiku-ul".

- - - - - - - - - -
Citat:
"Ca și alegoria, haiku-ul este un mod de vorbire indirectă. Literal și concret, textul trimite la imagini ale unor lucruri, la scene sau întîmplări, dar, literar și abstract, țintește către zone ale spiritualității pe care cititorul trebuie să le intuiască singur. Există întotdeauna în haiku un sens secund ascuns. Ceea ce evocă și invocă textul său are un tîlc implicit dar nemărturisit. Și, într-un anume fel, nemărturisibil cu mijloace textuale. El se dezvăluie doar celui ce e dispus să înțeleagă contemplînd și meditînd de la sugestiile și aluziile pe care i le prilejuiesc imaginile și unele cuvinte abil alese ale textului."

Vizibil, lipsește kigo... oricare dintre anotimpuri, totuși, poate fi prezent în imaginea cititorului; cel puțin, asta cred. Știind că haiku-ul are nevoie de hkigo, cititorul își imaginează anotimpul în care-și plasează... cele sugerate de puținele cuvinte ale micropoemului.
Mulțumesc pentru accesare și comentariu. Vă doresc mult succes! Duminică plăcută, tuturor!