Poezie
humus
1 min lectură·
Mediu
din humus își trage seva tot ce-i viu
și ține Pământu-n viața-i trecătoare
iar la sfârșit totul se-întoarce
să-îngroașe stratul de humus
barbare defrișări transformă
lemnul în parale
iar leagănul cel verde
în deșert
din fier de joagăr și topoare
să facem lame pentru pluguri
să cultivăm țărâna pentru pâine
și să plantăm păduri pentru plămâni
planeta geme sub poveri de fier
încătușată-n orizonturi plumburii
să trâmbițăm cu glas apocaliptic
spre cei ce cred că pot să fie faraoni
și chiar stăpâni ai lumii o clipă de vor fi
tot humus la sfârșitul vieții vor ajunge
ca orișicare muritor sărac de rând
e timpul să-înțeleagă toți
că averile chiar nu au rost
023.184
0
Din humă suntem noi cu tot ce-i în jurul nostru, dar ne lipsește
gena întelepciunii, de-a nu ne agresa într noi și mediul în care trăim
și acest lucru ne va crea mari probleme.
Acesta este mesajul poeziei dvs., bine cuprins în cuvinte potrivite...
În rest toate bune!
C.P.Istrițeanu