doi... poli în drum

câteodată-aveam noroc nu c-ar fi fost mare scofală un zece lei de dat înapoi un trei lei de schimbat pe un alt loz mai rar șase lei cu șanse duble care se pierdeau pe două de trei în glumă-mi ziceau ciobanii când treceam să cumpăr de la ei brânza pe placul meu norocul dumitale-i după tufa cea din vale cine să-i fi-înțeles eu nu pe când eram țâncușor obișnuiam să merg înaintea mamei cam cu cinci pași de obicei în toate drumurile ei neștiutor odată m-am aplecat și-am ridicat un mototol pe care i l-am înfățișat cu toată curiozitatea mea hârtii colorate întâmplător mototolite după primele mișcări păreau a fi patru hârtii de zece când a-înțeles pe ce pusesem mâna a sfârâit ca friptă de plită zicându-mi dojenitor pfiiii!... ăștia-s ochii dracului pune-i înapoi acolo unde i-ai găsit și ai grijă să nu te vadă careva că dacă te-o vedea n-o să-ți meargă bine toată viața cine-ar fi crezut și-închei cu o vorbă de milioane de-aș avea norocul piteșteanului bată-mă norocul cu bani să mă bată atunci o să ne-îmbătăm de-a binelea *oi face eu cinste