Mediu
sub plumbul iernii
orașul adormit respiră
aer primăvăratec adus
de curenți meridionali
pe terasa unui restaurant
dosită după gardul viu
supraviețuitor minusurilor
sub umbrela ponosită
rămasă deschisă tot timpul
îmi adun gândurile ghemotoc
apoi
mâinile mi le plimb
pe-o stradă pustie
pașii mi-i las mânați
de murmurul unui cântec
ce-mi vine în minte
deodată cu amintirea mamei
stop -
"podoabă" mă făcea când
îmi manifestam capriciile
fără bătaie…!
sensul cuvântului
de ocară
aducea zâmbetul în colțul gurii
de ambele părți
acum
doar mie
regrete
001.926
0