Cineva mă ține de mână

în coșmarul de azi noapte Moartea citea nedumerită din cuprinsul Cărții vieții mele vizibil pentru mine cu un tăciune făcea semne de-întrebare la sfârșitul anumitor rânduri lipsește un capitol Cărții vieții mele tocmai cel al încheierii după ce a închis-o am încercat să înțeleg ceea ce ea nu a înțeles cui datorez faptul că încă mai sunt în viață hărăzirea unei ursitoare: „Cineva” îți va fi mereu aproape te va ține de mână buimac mă ridic întrebându-mă până când și cui să-i mulțumesc Ție, Doamne, Ți se cuvine mulțumirea mea Ție și îngerilor puși să mă vegheze Ție și tuturor sfinților ce au cunoscut greutățile acesti vieți pământești