trufia... trufașă

nasul pe sus al trufiei ce se scaldă într-o mare de banal neajuns de niciun deget cu inel de aur merită doar o batistă chiar neparfumată să ascundă ce se scurge iarna și nu parfumul coapselor provocatoare ale primăverii trufașu-întrece-orice măsură se depășește pe sine-n toate ajunge pe culme înainte de-a se cățăra în profunzime înainte de a se arunca în miezul ideilor înainte de a sparge ADEVĂRUL trăiește de fapt în minciună trufașul se ridică-n slăvi de unul singur pășește pe norii tulburi ai autostimei până-și mulțumește eul însetat și flămând cu MINCIUNA