Georgel și \'nea Fănel

Singur la părinți, Sunt singur la părinți! Și ce-obraznic sunt, C-adesea-i scot din minți. Tata-mi zice una, Mama-mi zice două; Vorbele-napoi sunt multe, Cam vreo nouă. De mă lasă singur Când pleacă la piață, Strig în gura mare Ca o precupeață. Nea Fănel, vecinul, Sare-n mare grabă Și-aruncă cu vorbe La mine-n ogradă. - Măi, Georgele! Măi Georgele, Nu fă rele ! Ia, mănâncă...! Ia, mănâncă Floricele. Tacă-ți gura! Nu striga! Se va-ntoarce mama ta! Taci cu nenea, binișor, Că ți-oi da doi puișori: De găină și de rață, Că-s singuri și ei în viață. Când se-ntorc părinții Cu de toate-n brațe, Toate sunt de-a valma, Numai boroboațe: Masa răsturnată, Ca o navă parcă, Seamănă prea bine Cu-a lui Noe arcă. Scaune în juru-i, Unul câte unul, Parc-ar fi soldații După ce-a tras tunul. Iar pisica neagră Luată-n sus de coadă, Parc-a prins să zboare Sub efectul Coandă. - Măi, Georgele...! Măi Georgele, Nu fă rele! Ia, mănâncă...! Ia, mănâncă Floricele! Stai cuminte, nu strica Scaunele toate, masa. Pisicuța, las-o-n pace! Puișorii, dă-i încoace! Lasă poznele! Ești mare, Treci de-acu’... la învățare!