vesnicie II

Mă afund în amintiri și simt că doar în aceasta mai trăiesc. Nimeni nu mă înțelege. Nici măcar eu nu mă mai înțeleg. Poate că nici măcar nu mă cunosc; poate că sinele meu s-a refulat de la sine. Poate că sufăr de acea dedublare a inconștientului conștient...În ce sens? Există în mine o a doua parte, aceea pe care nu o cunosc. Adeseori las latura unui aspect disimulat, în mod voit, despre mine, dar poate că fac aceasta pentru că nici eu nu cunosc omul de după cortina entității mele fizice.