Mâțe-n călduri

Andu Moldoveanu,
Hristos a inviat!
Eu chiar nu ma formalizez. Este o poezie buna asa ca nu ma intereseaza biografia.
Imi place economia de mijloce cu care surprinde verdele stop, opunand cerul pamantului prin imaginea de inceput: Voronetul, si cea de final: \"mâța-n călduri.\"
Si chiar daca, in spatiul deal-vale, primavara nu este anotimpul prafului si nici al mustelor ametite, nu ma deranjaza premonitia de vara tarzie. Dimpotriva, mi se pare ca izul oriental, confera celor 10 versuri noblete dar si tristete, primul pas spre mediatia pe care o vom numi introspectie:)
Pe scurt, curat murdar, dar bine creionat, praful verde in asteptarea sandalelor usoare si pisicilor pe acoperisul infierbantat.
M.J.,
Felicitari. Penru verdele-gri-albastru Voronet.