Nouă puncte și un singur drum...
Să-ți vezi nimicnicia și aripi să îți crească în același timp pentru un altfel de zbor… Să te dezbraci de patimi și să le-arunci în hău pentru o altfel de îmbrățișare… Să-ți scuturi praful de pe
MAMelisa AndronachePalma ta
Un univers întreg în palma mea – palma ta Care-mi șoptește atîta dor de înțelepciune De ce mă lasă s-o ascult? De ce eu? Nu sunt decît o scoică goală În care oceanul și-a uitat vuietul mut…
MAMelisa AndronacheÎnger cu crizanteme...
Nisipul scurs prin vene m-a transformat în dună, miraj pe cîmpuri mate încercuită-n linii mă-ndrept spre undeva nu mai culeg nici teamă, nici tremur, nici delir sunt toată o reflecție a lunii de
MAMelisa Andronachelevănțică în birou...
stropi de soare amețiți iau forme de iepurași... levănțică în birou... portmoneul plin de ași...
MAMelisa Andronachemă dezvelesc de suflet și îl arunc în mare...
Sunt marinar...eram doi... când dimineața încălzește orizontul cu rugăciuni de albatroși și ceața deasă alunecă pe valuri... Sufletul mi se transformă în scoică, ecou, poveste
MAMelisa Andronachecântăm osane...
doarme în mine o lume de azur... și peste lacuri liliecii zboară... mă chemi să gust înaltul... să ne luăm de mîni și să cîntăm osane... cu mîna mea de cretă te desenez în aer- ai ochii plini
MAMelisa Andronacheera frig, trist si noapte...
...ne îmbrățișam ...ca doi copii... cerșind în noapte...încă o clipa... între Tine și întuneric creșteau cuțite ... ...mi-am pus fularul, căciula, ciorapii… m-am învelit cu un pulover imens
MAMelisa AndronacheSalut, cerule!
Cerule, Privește cum se-nalță ochii mei spre tine, Cum visele îți sparg bolta ca un fulger și Lasă stele mici să curgă Spre marea de argint cu țărmul străbătut de pașii mei… Ca sticla afumată
MAMelisa Andronache