Poezie
Cea mai lungă noapte
iubirea
1 min lectură·
Mediu
Se simte în trăirea mea, de-acum,
Un glas lăuntric, plin de dor,
Te vreau aici, să pot să-ți spun
Din amintiri, care te vor.
Din primul ceas, când tu mi-ai scris,
Am retrăit tot ce nu sunt,
Te-am ascultat și te-am privit
Și-apoi, mi-am scris un legământ.
Să fiu cel care-ai vrea să fiu,
În seri la rând, fără hotar.
Să-nvăț să te cunosc, să știu
Că-n viața mea, ești unic dar.
Trimis de un etern destin.
În clipa când tu m-ai trezit,
Eram la ultimul suspin,
Și-acum surâd, la infinit.
În mii de clipe și cuvinte
Te-am înțeles și te-am iubit
Nu pot să nu-mi aduc aminte
De seri și nopți, fără sfârșit...
Ai dat unui copil ceva
Și l-ai privit cum mă privești,
Căci îți vei aminti cândva
De propriile tale povești.
Nu ești aici și nu vei fi
Doar timpul știe ce urmează,
Dacă vreodat\' ne-om regăsi,
Poate destinul, ne veghează...
Privește-mă în ochi, îți spun
Nu mi-e ușor, o , dac-ai ști,
Să-mi iau de-acuma rămas bun,
Și-n viața mea, mereu să fii...
Peste povestea noastra, dar,
Te văd, te-aud, prin șoapte
Mai vreau cu tine-o clipă doar,
În cea mai lungă noapte.
001928
0