Poezie
Tăcerea nopții
iubire
2 min lectură·
Mediu
Privesc către cer și aleg,
Un cer plin de ganduri și stele,
Așa mă cunosc,reculeg,
Călătorind în astral printre ele.
Văd patimi și văd dorinți,
Chem aprig spre mine iubirea,
În vise și simțuri fierbinți,
Doar eu și Regăsirea.
E întuneric și noapte,
Dar bolta e înstelată,
Ascult sărutări,ascult șoapte,
Și viața mi-e luminată.
Nu se aude nimic,
Doar cerul vorbește cu mine,
Cad și din nou mă ridic,
Căci liniștea îmi face bine.
E cântecul inimii iar,
Ascult un refren drag,de suflet,
Să simți,să dorești e un dar,
Vibrații și vorbe în cuget.
Tăcerea nopții e lină,
Și cântă odată cu mine,
În foc de chemări și lumină,
Sclipiri de chemări către tine.
Suntem aici,amândoi,
Privind îndelung către noapte,
Iar ochii îi ținem închiși,
Prin sărutări și prin șoapte.
Acum ne-așezăm împreună,
La masa cuvintelor mute,
Și hrana din suflet e bună,
Căci ne iubim pe tăcute.
Nimeni nu e ca noi,
Doar cerul se află mai sus,
Văd chipuri în stele și voi,
Vedeți ce-i tăcut,și nespus.
Așa cugetau inimi calde
Strângând alt buchet de sclipiri
Petale schimbate-n smaralde
Și clipe de vis în trăiri.
Tăcerea nopții e lină,
Și dacă vrei,poți s-asculți,
Privind către forța divină
Noi toți și cât mai multi!
001985
0