Poezie
Revelația vieții
iubire
1 min lectură·
Mediu
Un vânt adie ușor
Și gânduri îmi răscolesc,
Trecuturi ce-au fost,azi mă dor.
Le uit,iar le vad și privesc.
Primesc o rază de soare,
Pe chipul meu lacrimand,
Mă aplec să culeg doar o floare,
Mă-ntorc la Viață și gând.
O vad și nu e,dar există
În inima mea pe deplin.
Amintiri ce se-ntorc și insistă,
Spre ultimul vis și suspin.
E toamnă și-n suflet răcoare,
Mii de imagini revin,
Trecutul mă-ncantă și doare,
Momentul e totuși sublim.
Căci retrăiesc cine-am fost,
Și ce-am însemnat pentru Ea,
Clipe-n extaz și cu rost
În sufletul meu voi purta.
Singur m-alung in trecut,
Uitand ca si maine e zi.
Ce voi avea de facut?
Voi plânge,zâmbi și trai.
Icoana Iubirii e-n noi
Și ce simțim,doar prefața
La ce va fi mai apoi,
În alt trecut,ca și viața.
O pasare cantă acum,
E-atât de aproape de mine,
Simt noul meu vis în alt drum
Și-n alte clipe,divine.
Ecoul din amintiri,
Renaște cu-n strigat în noapte,
Mă cheamă spre alte trăiri
În vise,săruturi și șoapte.
Lumina din suflet se-aprinde
Și inima bate mai mult,
Un dor necuprins mă cuprinde,
Trăiesc,iubesc și ascult.
002.022
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Melicovici Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Melicovici Adrian. “Revelația vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/melicovici-adrian/poezie/13904966/revelatia-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.