Poezie

Printre lacrimi desarte

Iubirea

2 min lectură·3 august 2009

Mediu

O raza de soare coboara spre mine,

Ar vrea sa ma aiba in plina lumina,

E calea iubirii,ce-acum ma alina

Cu forta si-n zile de azi,doar senine.

Ce chip pamantean se-abate in vis?

E adevarul ce nici nu-l stiam,

Desi printre randuri mereu il chemam

Cu dor si dorinta,de nedescris...

Si-i simt sarutul,ca si chemarea,

Usor o privesc printre lacrimi desarte,

De fericire,si-acum mi-o imparte

Intr-un senin necuprins,precum marea.

Cuprind al ei trup cu tot ce mai sunt,

Usor o mangai cu vorba si viata,

Caci nu-i destul,ar fi doar prefata

Intr-un sarut de azi,legamant.

Ea tremura lin,cu capul plecat

Si eu o sarut mereu,infinit,

Pe buze si ochi,intr-un lant nesfarsit

Ce nu se va rupe,ni-i scris si ni-i dat.

Sporadice soapte ne cheama-n trairi,

In vraja din clipa si-n magic destin.

Nu pot sa sa mai cred dar usor imi revin,

Sa simt,sa iubesc,in noi amintiri...

E noapte si luna surade cu noi

Ca un balsam sufletesc daruit.

Pentru inimi de-acum ce s-au intalnit

Sa fie-mpreuna si azi si apoi.

Din intuneric iubire mi-a dat,

Prin tot ce e ea,prin tot ce imi spune

Cu vocea ei calda,creata anume,

Fiori si dorinti,asa mi-a lasat.

As vrea un desen intre stele,cu ea,

Sa scriu \"Te iubesc\" cu a ei stralucire

Rostind vorbe calde mereu si-n nestire,

Din toata fiinta si inima mea.

002.436

Melicovici Adrian. “Printre lacrimi desarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/melicovici-adrian/poezie/13899848/printre-lacrimi-desarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.