Poezie
Trestii sub vant...
Regasirea
2 min lectură·
Mediu
Pribeag ratacesc pe sublimul Pamant
Dar nu sunt invins,caci sunt TRESTIE-N VANT
Si gandul meu zboara spre plinul astral
Sa pot sorbi vraji din magic pocal...
O viata de om e o fila-n povesti
Cum astrele sunt sclipiri si ceresti.
Iar timpul sta-n loc cautandu-ne-n noi,
Ce-am fost,ce vom fi,ce suntem apoi...
Navalnica, blanda o dorinta cuprinde:
Tot ce e-n sufletul nostru se-aprinde
Vapaia din inima creste sporit
In alte sperante,la infinit!!!
Si vraja ramane in mii nazuinti,
Caci trestia-n vant,are lacrimi fierbinti
Dar tot nu se rupe,rezista mereu,
E plina de forta,atunci cand e greu.
Emana din noi catre toti cei din jur,
Tot ce-avem sfant,mai frumos si mai pur;
Eclipsa de VIATA a trecut de acum,
Isi face iar loc o farama de drum.
E calea luminii de SUS si din noi
Arata cuvinte si ingeri,spre voi
Caci clipa se-asterne in mine cum sunt:
O vesnica trestie,\'plecata sub Vant...
Curg lacrimi de dor,curg lacrimi de vis
Nu-i nimeni aici,doar raul abis
Se frange de-acum nedrept interzis
Ultimul basm si...paradis...
Nu plangeti,caci eu intr-una visez.
Langa Destin,ma arat si asez,
Imi sterg umezeala din ultim suspin:
Ma uit catre cer sa caut colt de senin.
Furtuna va trece,vor trece si vieti,
Vor rasari poate si alte dimineti,
Acum e apus,si-n suflet racoare.
Voi reveni,ca trestia-n soare.
Mi-e dor de speranta,de clipe si soapte
ca de maiastre trairi,in seri si in noapte.
V-am spus,eu raman si voi fi tot cum sunt
Ramaneti si voi,puternici,ca trestia-n vant!
002048
0