La Arcanu amintirile mi-au fost luate cu arcanul
Arcanu poate nici nu a fost l-a inventat un copil solitar care clădea din cioburi de sticlă palate pentru furnici Geza bácsi este desigur o nălucire îngenuncheată în fața
Mary Poppins
la masa mea se așezase moartea cu nonșalanță fără să-mi ceară permisiunea picior peste picior în genul marlene dietrich de sub pălăria cu voaletă buzele cărnoase zâmbeau malițios printre
Foaie de observație
doctore mă doare sufletul hăcuit în abatorul indulgenței pe care istoria zâmbind cu subînțeles mi-a administrat-o conștiincios în doze mici repetate prietenul meu adevărul (un pacient mai
Patologii insuportabile
mulți vor spune poate aceasta nu e poezie știu eu poate de vină e toamna cu gheara agățată de ultima stea ori de ultima frunză care cade de pe creanga strivită de rușinea propriului
