Meda Bittermann

Oigen: Inseamna ca-i prima vizita pe care mi-o faci
:)
Ma bucur ca ti-a placut, te mai astept!

Octombrie: Ma tot bantuia de cateva zile imaginea asta finala cu \"intre mine si tine e distanta de-o singura respiratie\". Se cerea... pasita cumva! Mai ales tremurand ;)

Dreamer: Interesanta \"anagrama\" ta! Ne mai vedem prin zona, deci dream on...

Nexus: Vorbele tale imi amintesc de un cantecel al lui Alexandru Andries (tare drag mie) care suna cam asa:
\"Daca mai crezi cat de cat in minuni
sa te vad trei zile
sa nu te vad trei luni
si s-o luam
iar si iar
de la capat...
Spune-mi cum ti s-ar parea?\"

Vamesu: Ma bucur nespus ca mi-ai \"vamuit\" cu privirea poema de fata...

Magul: Asa este, e o noua forma artistica la care tot slefuiesc de ceva vreme, mai are mult insa pana-i dau cu adevarat de capat. Cateodata e si bine si rau sa te pricepi la prea multe arte!
:)))
Iti ajuta numai ca sa-ti dai seama cat de mult va lipsi intotdeauna pana la perfectiune...

Horia: Dupa cum ii spunema si Magului mai sus, chestia asta cu combinatul artelor poate fi o frumoasa capcana. Dar deocamdata e o jucarie noua, si admit ca-mi cam place de ea :D
Acum din punct de vedere tehnic, Asdf a explicat cum nu se poate mai bine ideea. Eu personal procedez in felul urmator: fac fotografii (car non-stop o digitala cu mine) pe care le stochez ca intr-o baza de date. Dupa ce mi se arata vreo imagine de poezie in minte, cercetez baza de fotografii sa vad care ma inspira pentru starea poemei mele. Din momentul in care am identificat-o, urmeaza un proces de slefuire-jucare pe imagine, concomitent (sau nu) cu cel al jocului cu vorbe. Cam asa... Dar din nou zice bine Asdf, nu asta-i baiul cel mare, ci sa reusesti a nu deveni ilustrator!
Oricum, daca iti mai pot povesti ce si cum in acest sens, poti sa ma gasesti la neisaco@yahoo.com.

Magister: Am zis mai sus cam cum ma gandesc eu la toata treaba asta... In plus, as adauga faptul ca in publicitate, de exemplu, aceasta combinatie de text+poza fost inventata deja de ceva vreme in scopul de a vinde produsul... M-am gandit ca subliminal poate de acolo mi se trage, dat fiind ca asta mi-e munca din cand in cand. Oricum, vreau sa exploatez tot ce se poate din asta, macar din spirit ludic. Ar fi interesant daca mi s-ar alatura si altii!
:)

Asdf: Ca de obicei, sosit sa puna punctele si caciulitele la locul lor...
:X
Ai mare dreptate in tot ce spui, ar mai fi un mic amendament tehnic: eu de exemplu suprapun textul peste imagine direct in Adobe, chiar daca asta implica o rezolutie finala nu asa de buna a textului. Este insa ce mai rapida metoda de executie, mai ales pentru cei ce sunt la inceput nu atat in ale programelor grafice, ci mai ales in ale html-u-lui.
(am urmat indeaproape sfatul lui asdf la un moment dat pentru o imagine, totul era minunat, pe orice sit am uplodat-o se vedea bestial, numai in poezie.ro nu vroia!!! cred ca interfera cumva cu codul sitului)

Mamaaaaaa cat am mai scris!
:))
Inseamna ca am avut cu si pentru cine...

Va multumesc asadar din suflet de vizita, si va mai astept la un pahar de vorba pe bancuta de la portita mea!
;)

Silva draga, merci de vizita, ma bucur c-a placut poema mea cu Martele aproape...

:)

Nu e rau ce zici tu aici... Vezi ca ai un typo la primul \"Suflet\".

Bun venit! (revenit?)

A, si o intrebare care nu-mi da pace: esti ruda cumva cu Silviu Dachin?
:)

Anton... ce sa mai zic, esti o sarbatoare ca de obicei.

Chapeau!

Sentimentele cele italice despre care scriai din cand in cand locuiau cumva in Fontana Di Trevi?
:)
Superba imaginea cu linia orizontului ca sfoara...

Liviu, cred ca m-am prins de ce ti-a placut poezia asta si celelalte nu prea. Asta pur si simplu are alta sursa de inspiratie! Anume, realitatea inconjuratoare, si nu cea onirica (precum in celelalte).
:))
Si de fapt era metroul New-Yorkez, ca in cel bucurestean nu prea cred eu sa aiba loc si ingeri albi...

Oricum, din faptul tie ti-a placut genul asta de poema deduc (again and again) faptul ca de gustibus... Apropos, vrei sa stii care mi-au placut mie dintre poeziile mele? \"Ziua fara sfarsit\" si \"Sa-ti mai zic\".

Merci de vizita!

Liviu, chiar iti multumesc pentru timpul pe care l-ai dedicat citirii poemelor mele. Si iata, acum mi se pare ca ai revenit la un ton ceva mai normal, asa ca dupa cum spuneam, imi face placere dialogul cu tine. Precum cu oricine altcineva care deschide o discutie dincolo de ironii si parade ale eruditiei si/sau personalitatii debordante.
(In paranteza fie spus, sunt convinsa c-ai observat totusi citindu-mi poeziile ca \"atitudinea cam ciudata fata de comentariile critice\" am avut-o numai vis-a-vis de cei ce le-au scris cu o mare emfaza, cu intentia mai mult sau mai putin evidenta de a-si demonstra superioritatea.) In rest, repet, abia astept o confruntare reala de argumente si pareri de la om la om referitor la poezia mea si in general. N-am probleme cu critica, crede-ma, mai ales ca nu sunt de meserie poet, si nici n-am pretentia de vreun geniu pustiu...
:)
Asadar, sa revenim la poema de fata. Mai intai, sa-ti zic cum anume decurge procesul de creatie la anumite poeme (printre care si asta): e nevoie de anumita muzica, stare de spirit, samd. Poezia atunci vine de la sine, ca un fel de dicteu automat... Aproape pot spune ca nu-i a mea!!!
Asa si cu numele Najima, mi-a venit pur si simplu, este desigur un personaj din poezie. A, l-am cautat si eu pe net, eram curioasa... am descoperit chestii interesante, se pare ca apartine zonei arabe vechi, exista si ruinele unui castel ce poarta acest nume in Japonia, de asemenea e un nume ce poate apartine atat unei femei cat si unui barbat.
Eu tind sa cred ca pe fata din poza de fata o cheama Najima, de aici si legatura intre poza si poema...
:)
Acum, in legatura cu locurile comune identificate de tine in poezia mea: n-am deloc pretentia ca inventez eu apa calda, cu atat mai putin ca revolutionez poezia romaneasca... De fapt in zilele noastre mi se pare usor fortata pretentia de a crea ceva cu-totul-si-cu-totul nou in zona asta. D-aia si post-modernismul, dupa cum ai observat. Asa ca ce sa spun, toti suntem (constient sau subconstient) victimele lecturilor noastre... Dar ca sfat sincer pentru tine: nu te mai lasa chiar asa doborat de ele!!! Asta vroiam sa spun prin afirmatia \"gandirea in clisee\". Zau asa, se vede clar ca esti un om cultivat, etc. , si fara sa... stii tu. Cred ca lucruri extrem de spirituale si adanci pot fi spuse si intr-o forma simpla, cu cuvintele ne-cautate in dictionare.
Nu crezi?

Liviu draga, apreciez vizita ta prin zona asta. Apreciez de asemenea si talentul tau la scris. Ca de obicei insa, caracterul se pare ca nu face buna cu talentul... Vad c-ai pornit un fel de cruciada prin poezie.ro. Foarte interesant. Ce vrei insa sa demonstrezi cu asta? Ca esti mai bun? Aia ramane de vazut din creatile tale, nu e necesar pentru asta sa te erijezi in criticul de serviciu. Iar daca vrei cu adevarat sa dai sfaturi literare si stilistice celor aflati la inceput de drum, cred c-ar fi cazul sa-ti schimbi putin atitudinea si tonul.

Dar revenind la critica facuta de tine poemei de fata: ce intrebare e asta, \"cine-i najima?\"??? Hai zau asa... avem pretentii de la tine, doar cunosti pe dinafara toti clasicii in viata (sau nu), te mira in asa hal cand gasesti ceva ce nu poti incadra la \"pastisa\" sau \"scrisa in stilul\"...

Legatura dintre poza si text este una pe care tu, de rea-credinta fiind, nu poti s-o vezi in mod evident. Atata timp cat gandesti in clisee de tipul celor aruncate de tine IN TOATE COMENTARIILE pe care le-ai pus pe sit numai in ultimele 24 de ore, nu cred ca este loc de dialog.

Pacat.

Daca te vei hotari totusi sa cobori din turnul de fildes, anunta-ma, mi-ar face placere schimbul de idei de la om la om.

ascunderea


umbrele cailor
adăpați scânteilor
ochii tai
najima
visul
clopotelor
îngenunchează
aripii tale întoarse
înlăuntru
tu rotund crescut tu rotund împuternicit
s-au deschis porțile orbii văd
timpurile sunt rotunde și ele
ascultă
respiră
sunt lucruri pe care faptele
nu le pot face
iar cuvintele
nu le pot rosti
acolo
privește
în tine
tremurul
sunt lucruri pe care faptele
nu le pot face
iar cuvintele
nu le pot rosti
glasul
cantecul albastru
tu
rotund
tu
crescut
rotund
împuternicit
auzi
te cheama
în ea
sa te naști
pe tine
tu

Mainile si mainele...

Superba poema de liniste si lumina... Iti multumesc pentru ea!

Frumos tare crochiul tau, liviu! Si merg pe mana lui Viorel, dupa ce vad aici la tine, si voi astepta sa lecturez productiile respective.

:)

Frumoasa poveste a trecerii.

Fi binevenit printre noi!

Asta deja s-ar putea numi poem-fluviu...
:)

\"imagineaza-ma intre mana ta stanga si mana ta dreapta o infinitate de infinitati de puncte in care eu as putea fiinta\"

...asta fiind numai una dintre imaginile care merita cu prisosinta... poemul este insa atat de dens, incat e infinit de complicat sa pui degetul si sa zici una sau alta...

final superb, oricum

wow!!!

Definitiv, in situl asta se intampla Noesis BIG BIG TIME...

Si bag mana in foc ca asculti Talvin Singh...

:)

oricum dormim
cu marte aproape
cu tine
departe atins
alungatele
soapte
cavlerii inelelor
tobele
da
tobeleeeeeeeeeee
atins
luminii
parfumul bisericii verzi
plecaciunile
rostite
tremurate
chiar
tremurateeeeeeeee
dansul inalt
tie
spirala
si zborul
routundul
neplansul
nerasul
pi-ca-tu-ri-le
pianul
roua
urma
adulmecata
bratele mele routunjinde
ochilor tai oglindind
tot timpul
focul

strigatul a devenit numai o masura
a secundei curbate la mijloc
in clepsidra sparta
a luminii dintai

Omer al tau, Nexus, e bun prieten al soarelui dintre baobabi... Altfel cum?!
Se pare ca este o colaborare plina de rod intre ei.
:)

Octombrie si Dorun, va mai astept si pe voi printre baobabii fermecati!

La asa de frumos, zau de nu-mi vine sa-mi alung hainele zilei in rau...

Minunat este ca ma lasi sa te vad in dimineata ta despletita, cu cafea si edith... desi zici tu ca \"acestora si lor numai desavarsind voluptoasa impietate\", m-am simtit invitata oarecum... poate unde ne cunoastem?!

:)

\"Pe rochia mea de mireasă
începe să ningă cu amintiri
începe să ningă cu noapte\"

superb si trist, ca de altfel intreaga poema.
o singura sugestie: renunta te rog eu frumos la P.S.
se termina asa de frumos fara...

Visul zborul

viul

iubirea rotunda

................

multumesc cu plecaciuni de vizita voastra minunata