Meda Bittermann

dorul ca doare din capat de mare sa nu te ajunga iubitul alunga spre soare rasare prin masca natanga

la dreapta de tata magie si iarta si suflet si soarta...

Vreo noapte cu luna sa-ti fi pus cununa, cititor in stele ibovnic de iele copil de furtuna din visele mele...

Imi urmaresc vorba cu fapta, dar imi inghet rasul in zambete de complezenta. Visez colorat si in limbi usor straine, dar port raul si ramul impletite in cununa de spini. Si tot

Din firul de praf, Din clipa de rand, Din pacea de ieri si ingeri cazand, din preaplin si licorn nechezand, Din mare si gand si semnul curand, Ma intorc in Cuvant.

Nu se stia exact de unde a rasarit. Ca nu-l plantase nimeni, doar... Umbla un zvon doar ca si-ar fi cerut transfer de sus, fix la mine in inima... Si acum ramasese fixat stii unde, in

Pasărea grabita clipi mirată un cerc perfect. Secunda căzu peste ea plutind, Iar pana mângâie povestea zborului uitat. In tot acest timp aerul se sprijini pe el însuși in cercurile mici

La anul care respira si la mult iubitul meu -care inspira- si care prea atunci el si care prea curand totu' Si la multi ani...

Era ceva ce cautam pana sa te intalnesc. Miracolul s-a infaptuit, si l(te)-am aflat in chiar secunda aceea fuginda-grabita-speriata. Doar ispita itita m-a alungat spre adulmecare... Pacatul

Era ca si cand Timpul plecase. Avand putina treaba... Atunci, A fost si cu Este se balaceau ne-metafizic, ca si cum zgomotul vidului in timpane nu s-ar fi inventat inca. Iar secunda

Linia aceea dinlauntrul portii dindaratul mortii ce urmarea atenta, punct langa punct contrapunct curba ce tocmai atunci cand ajungeai langa ea se forma...

Ieri... atat de aproape, incat percepeam mirosul ideilor tocmai gestate si trimise, prin varful degetului tau mic, catre buzele mele... Azi? orizont prelins pe pleoape, si mana mea

Devenind din ce in ce mai inchisa in sine, lumea sfarsi prin a ajunge ermetica. Urmeaza Big Bang. Si iarasi, in cea de-a saptea zi, Dumnezeu s-a odihnit...

Ea rontaia bomboane patrate. Avand rabdare, sta sa asculte ploaia in oglinda, si cai verzi-albastrui apareau de pe pereti, despre care nu isi dadea bine seama daca erau licorni sau nu...

Dincolo de mine sunt eu. Asa cum dincolo de tine sunt TU Asa cum dincolo de dincolo SUNT.

A adormit Parerea. In jurul ei fusese tesut un navod des, clipocind -drumul de la Pamant la Luna fiind, se stie bine, cu mult mai lung decat cel de la Luna la Pamant...

Noaptea era imparateasca, iar stelele ma locuiau. Eram cantec, si eram in fiecare adiere respirata de tine. Numai ielele, ascunsele su-suratele ti-au luat ochiul clipind... Tu erai de (nu

vremea venii, si trecu. ca si cum zambetul cald s-ar fi transformat intr-o fotografie alb-negru. ca si cand noaptea si ziua s-ar fi dus impreuna la culcare... si atunci, fara de semn

vara primavaratec-tomnateca, taxiuri multe-galbene si gust de luni in cerul gurii. a soare imi miroase podul palmei, dar vacanta e tot acolo, unde soarele rasare cand la mine apune... la

Povestea era alba cu ceva puncte verzui, ca niste dungi mici pe alocuri si doar daca te uitai bine de aproape, vedeai ca nu seamana cu Cealalta, decat poate putin la nas.

In dreapta sunetului, locuia preumblarea. Aceasta, intr-o dimineata, dupa ce se spala pe dinti, batu la usa lui. Si pentru ca i-a raspuns ecoul, a plecat.

Si se facea ca tu stateai cuminte pe colt de stea cocotata, leganandu-te. La chip trista, neganditoare altfel. Dar aflandu-ma prin drum, te-am zarit si cu lumina am intrat odata. Ca departe

Nici macar in parte, si totusi e moarte lumina senina- senila debila. angoasa frumoasa de dor de ma lasa... Departe e noapte si Tu, Imparate...