Meda Bittermann

Pane, la foarte buna revenire!
Iar piatra de tine este din cea de temelie, asa ca nu esti singur...

M-am mirat si eu, e drept, ca uite, am scris o poezie frumoasa...
:-)
Oriana, n-as fi crezut in ruptul capului ca iti place genul! Dar iata, surpriza... placuta, recunosc! :-D
Anaid si Nexus, multumesc mult voua ca-mi sunteti alaturi...

Suna frumos mai ales citita, Pane. Si cred ca Oriana a facut o descoperire epocala cu aceasta ocazie... Da, tu esti fix in acea categorie de poeti care parca au fost inventati special sa placa ei, Doamnei-toamnei...
;-)

E, acum daca e cu promisiuni... sa le respectam, nu? Ca doar asa se tine obrazul cel subtire...
;-)

Suflet slav, cautand dureri in spatii reinventate, tinzand catre ferestre inexistente, neatingand decat sclipiri reflectate unui univers interior neinteles, contorsionat, rupt intre multiple ipostaze schizoide, alcool salvator de la innecul in iubiri trecute, iubite parasinda catre noi si mult mai interactive ferestre, melodii terminate inainte de a incepe, asfalt albit de realitatea unui univers presupus paralel, multe tigari fumate, si mai multe inca necumparate, te iubescuri conventional harsaite de lipsa de sens, pastile amenintatoare precum umbra lui Mircea la Cozia, tristeti de fete presupus-inocente-smechere-de-fapt, Bogdan presupusul viitor El, care chiar asa s-a intamplat pana la urma, n-am aflat inca dar este o continuare cu potential remarcabil, si salvarea in real, coala de hartie -prietena resemnata, fara asteptari exacerbate, doar cu o cumintenie a unui bun simt ancestral.

Cam asa as traduce eu senzatiile mele la lectura ferestrei tale, asa la liber cum ai cerut tu...

E poezie frumos curgatoare, si da, adusa spre tinerete... Nu pot decat sa ma bucur ca uite, avem loc inca de intoarceri...

Sfantul sunand din cheile betive e o imagine de multe stele... ;-)

Frumoasa poezia! Dupa ce am citi Nebunul tau, chiar ma intrebam cum poate cineva sa scrie poate la fel de bine si proza si versuri...
Ei bine, iata!
:-)

Hai sa comentez si eu, ca tot am aflat ca se poate...
:-D
Pai e frumos tare ce zici tu aici, da numa\' grija mare, sa nu te afle bajetii de la USA (aia responsabili cu Political Correctness) ca tu esti unul dintre nebunii de pe saracu\' negru, ca e belea!
:-)))

Ti-am mai zis, nu, ca-mi place cum scrii...
:-)
Mai mult chiar, pot spune ca se intrezareste un stil anume, din ce in ce mai bine conturat.
Ma bucur sa te citesc, chiar daca starile transmise nu sunt cele mai senine... Dar vorba prietenului de-a fost intrebat de ce a cucerit Everestul: am facut-o pentru ca exista!

Frumos si plin de forta! Iata si partea care mi-a placut mult de tot:
\"Nebunia mea și-a luat număr
de ordine,
se așează cuminte la rînd,
își așteaptă Dumnezeul ca pe-o
mîntuitoare cămașă
de forță\"

Era o poezie frumoasa, Anton! Cu ce ti-a gresit de-ai retras-o?!

Hotarari
cu sampanie si biscuiti
din alte dimineti
cu viata secreta
din care Alexandra
nu pleca...
Si mereu
amintiri,
copiii nenascuti.

Camica, esti buna!
:-D
Da, e un fel de istorie a iubirii prescurtata la... sange. Si carne! Iar lui Pan ma gandeam ca tocmai asta ar fi trebuit sa-i trezeasca brusc ancestralul (si nu numai :-) la viata... Ca nici vorba de liturghii satanice, mey! Doamne-feri, zau... Dimpotriva!
;-)

Domnule Pan, daca nici tu n-ai fi avut respectiva imaginatie, apoi ma lasam de scris poezie si ma apucam de concurat Costel la proza...
:-)))))))))))
Auzi Pane, da cu ata ce-ai avut?!

Multzam de vizita mult stimatilor Costel si Pan! Data viitoare promit o cina mai imbelsugata...
:-D

Atata timp cat se mai poate scrie si asa, cu rasu-plansu\' printre vorbe ca de adolescent surpins de viata prea devreme batrana, eu zic ca-i bine. Pane, sa cresetem mari da nu prea prea, ca bate la ochi!
;-)

Te enerveaza enervarea insasi azi... Si nu-i deloc neliniste autumnala!
Asculta noaptea: canta greierii, inca, iar furnicile n-au ocupat deocamdata pagina unu a ziarelor!
Dar daca insisti, putem sta si de sase si de sapte, la o adica.
;-)

Frumoasa taaaaaaaaaaaaare poezia asta, Anton! Se pare ca prieste vacanta inspiratiei...
;-)
In alta ordine de idei, se pare ca asta este prima poezie de toamna de pe site. S-ar cam cere sarbatorita cu un vin nou, ma gandesc...
:-D

Cred ca ecuatia asta nu sta prea bine de la inceput. Pentru ca nu poetul este omul fericit (potential) de la A la Z, ci omul poate fi eventual fericit sau eventual poet...
:-D
Parerea mea este ca artist (deci nu musai poet, exista o multitudine de manifestari ale nelinistii creatoare in om) te nasti. Deci cu demonii inclusi! Care, in pardalnicia lor, nu te vor lasa mult timp sa te bucuri de linistea din \"casatoria monogama cu prima si ultima iubire\", asta presupunand ca au stat cumintei pana in momentul cu pricina. De aici incolo, totul depinde extrem de mult de credinta lui in Dumnezeu si de steaua lui calauzitoare, in functie de care el artistul poate ajunge in Pantheon sau la spitalul 9. Desigur, exista sanse ca el sa oscileze permanent intre cele doua extreme... Dar nu despre asta e vorba pana la urma? De acel amestec inefabil intre yin si yang, care in cazul artistului devine un preparat etern instabil, cu mari sanse de explozie sau implozie la primul stimul major din oricare semn.
Pe scurt, cred ca nu numai o mare nefericire este generatoare de inspiratie, ci si o mare iubire.

Atentie mare la paginatie, punctuatie si gramatica... Ai cateva imagini frumoase, altfel (recunoastem ca suntem petece de amurg, vara fiinta se dezbraca de tot pacatul) dar si multe locuri comune. Incearca sa-ti iesi putin din clisee, cauta imagini noi, le ai sigur in tine.

E mult mai cantec-descantec decat Manza 1. Mi se pare mai putin sexuala, dar mult mai senzual-poetica... Ceea ce e bine-bine!
;-)
Final frumos tare...
\"De apă mă înfășori în tine ca între maluri\"

Salut jocul nou jucatorului vechi...
Si o sugestie: e buna totusi victoria la vremea ei, mai ales daca o mai cheama si Lipan!!!
:-))