Poezii

pentru ce versuri stau și mă-ntreb în timp ce trenul ăsta taie câmpiile ei bine astfel mă nedumeresc dar umplu în continuare bilețele galbene cu numele tău toate cuvintele sunt numele tale și

înăuntru - aceleași rânduri de umplut, aceleași geometrii complicate pe pereți (intarsii deja în spatele pleoapelor mele), aceleași goale vitrine, puține cuiere în care să te agăți

Încă din timpuri imemoriale dârdâiam în beznă. Când am scos la iveală, în luna a noua, capul hidos al spaimei, mama și tata s-au luat de mână cu doctorii și au plâns ca niște copii. Teama

Tu, femeie ideală și teoretică, tu, cruda și generoasa, pasionala și bicisnica, coborâtă din rai și cocoțată pe-un piedestal, care-mi tulburi toate nopțile și căreia-ți dedic toate versurile

ajunge cu odele închinate iubirii. mai scrieți poezii și despre realitatea vieții de zi cu zi. ajunge cu săruturi sub balcoane și frumuseți pe care cu cuvinte nu le poți pătrunde. mai scrieti și

O cioară pe-un uluc întregește gardul. e clar, a mușcat din lună de data asta. uite-te la ea, e nemișcată, netulburată. eu și tu, de mână, o privim, și nu o înțelegem de ce. Știi, ca atunci

în miez de noapte ne împleticim în cuvinte ne pierdem în gesturi și impulsurile se estompează, ne înecăm împreună într-un pahar. ne regăsim, dar difuz, și nu ne putem cuprinde de dorință.