Poezie
In prezent
1 min lectură·
Mediu
Asfaltul îmi fuge de sub picioare
purtându-mă spre expresii eminesciene.
Mă ridic, mă scutur
și încerc să scap de acest gând.
Secolul vitezei mă forțează să trăiesc în prezent,
să uit de boemia secolelor trecute.
Vânzător de metafore,
mă resemnez învățând inspirația prezentă.
Parcare goală, aștept muze,
blocuri gri aștept cuvinte,
planetă poluată aștept poezia.
033.566
0
purtându-mă spre expresii eminesciene\"
și cum se întâmplă expresiile alea eminesciene? că uite, primu scop al poeziei l-ai atins, adică m-ai făcut curioasă
mai apoi \"vânzător de metafore\" e prețioasă expresia , fă-mă , dacă așa te consideri, să percep de unde vine eticheta asta
dacă muzele vin, ce anume ar trebui să facă parcarea cu ele, sau cu sosirea lor?
și blocurile gri, cu_cuvintele, la fel?
planeta poluată se spală fix pe cap cu poezia,ce heleșbeleș au una cu alta? adică nu știu, \"poluată\" ăla e ca nuca