Dorinta

Dorinta O ultima secunda doresc sa imi acorzi, frumoasa doamna-n negru; o ultima privire spre balta de noroi ce moare si renaste sub soarele integru; un manz pe o campie s-alerge-n nebunie, zdrobind cu ura lanturile ce-au incoltit in noi; vreau florile de mac pentru vecie sa tresara, stergand din cartea seculara doi ochi nebuni ce tac; vreau umbre-n deznadejde pe focul vietii sa danseze, s-arunce-n neguri toti strabunii si dumnezei noi sa creeze; vreau visuri de lumina prin bezna ce-nconjoara, strafulgerari abrupte sa ne loveasca-n crestet, demonii launtrici pe loc vreau sa moara, iar noi, atunci, sa ne oprim din planset. Vreau o secunda, doamna, si-apoi iti ofer mana, si-apoi putem sa mergem. Da-mi o secunda, doamna, sau toate, sau nici una, si-apoi putem sa mergem.