Poezii

Și plouă... În inimă-mi cad flăcări și rouă... Și tună... Văzduhul mă taie cu nori și furtună. Și-i ceață... Copilul din mine viața-și îngheață. Și moare universul de viață... Și

Din Adâncul sufletului îmi străpung ironic zâmbete de ceară alegorii de sfinținți și demoni- ntrpătrund și îmi sporesc plictisul înecat într-o ocară...

E timpul despărțirii; mai e un ceas... Din toată existența-mi atât a ma rămas. Nici stelele stinghere în palidul senin Nu mai clipesc deasupra ultimului pas. Fulger de catifea, amoru-mi