Poezie

Nu stiu

2 min lectură·12 iunie 2011

Mediu

Ma gandesc mereu la demonul mortii

Sunt nimeni pe lume nu fac fata vietii

Ma gandesc mereu numai la lucruri negre

Si in suflet mi-e vesnica abandonarea

Viata mea nu exista si o urasc

Nu inteleg lumea deloc si nimic nu raspandesc

Gandul imi zboara numai la lucruri rele

Si imi urasc destinul vietii mele

Prefer sa fiu nimeni in tara lui nicaieri

Decat sa zbor singur la fel ca ziua de ieri

Privirea imi este neagra si ascunde secrete

Este pentru prima oara cand in viata am regrete

Vreau sa cad,sa ma arunc de la etaj

Sa inchid ochii si sa mor in picaj

Vreau sa inteleg cum sa traiesc singur

Dar nu pot iar inima imi bate nesigur

Doresc sa fiu un muribund pe un pat de spital

Sa plang din orice nu sa rad. Ca Decebal

In fata Mortii sa stau cu pieptul inainte

Vreau sa mor inconjurat de negre cuvinte

Incerc sa gasesc o cale buna pentru mine

Dar nu gasesc si vreau sa-mi dedic moartea pentru tine

Nu ma mai inteleg absolut deloc

Sunt acel caine zdrenturos de langa scara de bloc

Nu vreau sa conteze nimic pentru viata

Cred ca ma tine o funie nu doar o ata

In fata nu simt nimic, nu am sentimente

Sunt un robot pierdut in intunecate elemente

Viata sau moarte este greu de ales

Cand esti sus pe bloc si nu esti inteles.

Vreau sa pasesc sa cad de la etajul patru

Sa cad in liniste sa-mi sparg capul

Am idei tampite si vreau o dulce sinucidere

Viata asta este un calvar si vreau o omucidere

Vreau sa zbor sa ma arunc si sa cad

Nu vreau in Paradisvreau sa mor in Iad.

001.540

Mateescu Adrian. “Nu stiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mateescu-adrian/poezie/13982613/nu-stiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.