Mediu
Mă ridic ușor,cu ochii-ntunecați
El se odihnește in patul plin de mucuri de țigară
Mă-mbrac cu blugii ce-ntr-un colț zac nespălați,
Îmi iau paltonul și ma-ndrept spre scară.
Afar\'totul e negru,noaptea e rece,sumbră
M-așez pe-o bancă,într-un parc...
Langă un pom,zăresc o umbră.
El stă semeț,cu capul ridicat,
De parc-ar încerca să mă sfideze
Mă crede-un musafir neinvitat
Cu teamă-n suflet,îi fac semn să mă urmeze.
Pelerina-i neagră,lungă,se mulează pe-al său trup,
Din adâncul lor albastru,mă privesc doi ochi de lup.
Paru-i negru se revarsă peste-al umerilor deal,
Iar buzele lui mă-ndeamnă să gust păcatul carnal.
Se apropie de mine,îi pot simți aroma tare
Mana lui mi-atinge chipul
Iar luciditatea-mi moare...
001.308
0