Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Chemarea necunoscutului

1 min lectură·
Mediu
Chemarea necunoscutului
Nici nu stiam ca vei pleca,
Insa speram ca vei ramane
Sa strang in palme zeci farame
Din sansa de a judeca.
Te duci...si eu raman
Aici, in locuri calde, primitoare
Si ma intreb in sine-mi: \"Oare
Primesti caldura noului stapan?\"
Raman...te du cu bine
Si ai grija de tine oricand,
Iar daca am sa-ti ies in gand,
Nu-ti fie teama pentru mine.
Sa ai curaj sa-nfrunti pe-oricine,
Chiar de e foc, de-i apa,...sau iubire,
S-ajungi cu fruntea pan la fericire,
Insa un om durerea sa-ti aline.
Cauta omul de inima cerut
Si nu te da prada ratiunii,
Caci inima e martora minunii
De a iubi un om necunoscut.
Urmeaza-ti tot timpul chemarea
Chiar de e ura, iubire sau durere
Si asteapta sa capeti putere
Sa-nvingi pe vecie uitarea.
001.601
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Marta Carmen-Ioana. “Chemarea necunoscutului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marta-carmen-ioana/poezie/11678/chemarea-necunoscutului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.