iubit-o,
atat de repezi fluturii se-neaca-n parul tau
si-atat de lenes ma despart de mana ta!
da-mi caldura, tu, fiica a vechilor stalactite,
da-mi din umbra ta o umbra a mea,
caci prea dulci
l-am scuipat
si am facut tot ce mi-a stat in putinta
sa arunc in EL cu pietrele cele mai ascutite,
cu ura,
cu setea unei razbunari nemotivate...
nu sunt ce-mi doream sa fiu,
nu am inca
mi-am lasat pasii sa cada
prin livada de furnici
sau gradina de arici -
toti, toate, imi pareau ofiliti,
cu soare puternic in spate,
cu umbre de moarte pe coate,
departe e mine, departe!
un
SENTIMENT, pe sf. asta de pagina, esti X.
de X ma tem
ei bine, lasa astea!
ramasesem fara model.
in orice caz
si in primul rand sculpturile
si aplecat spre X.
din rasina
tigarea abea a
Din cercul meu,
Nemuritor, cadaveric,
Cu haine-mpletite din oase,
Cu cerul topit peste case;
De-atatea ploi de foc, nebun,
De-atatea apa ruginita, brun,
Poate dinspre pulpa mea nordica
Sau
mai trebuie din cand in candsa mori,
sa lasi privirea lor prada uitarii;
dintre toate obiectele de care te poti impiedica intr-o viata
in drumul tau spre nu-stiu-ce, nu-stiu-cand,
dintre toate
eu vreau două,
rupte una de alta cu fir de viață;
nins pare ochiul din cer cu mătreață
dar eu sucomb
printre guri flămânde de mine,
de rime, de sân transparent
prin care se lasă văzută
și mă feream de ele, laș,
cu gâtul înconvoiat ca un vierme cerând milă,
din sângele meu se năștea un oraș
cu străzi nepavate și steaguri murdare-
eu sunt murdar
căci ieri pisica mea a vomitat
eu nu am crescut [poezie] in intuneric:
ramuri ale bratului meu s-au desprins
si greu,mai greau ca atunci, am simtit
ca ma caut-o moarte...
setea mea se numara in cifre de la 1 la 3,
ochiul
textul in sine se naste greu;
pare ca e nevoie de atat efort
si-atat un munte de sudoare...
un vecin al meu ma cheama intr-o seara
sa-mi spuna printre randuri ca-i sudor
si ca sudura lui parea
cat de trist pot sa fiu...
privesc la mine cum de un an sau doi
ma tot schimb dintr-un eu intr-altul,
cum refuza sa ma recunoasca oglinda
din baie, prietenii, dusmanii...
acelasi trist,
din adâncuri,
cu mâna arcuită ca o cange,
cu timpul pe mine,
murdar,
din înalt,
cu picioarele prinse de cer,
cu timpul pe mine,
murdar,
fără a arde nicidecât,
fără a mișca din aripă
MD