pe L . o asteptam teribil

iulie, 26, spre ziua: pe Laura o asteptam teribil, si ca un joc, printre copaci de vise o asteptam teribil, ca intr-un joc, ca intr-un FPS, printre copaci de zahar si plin de roua, la infinit, ca intr-un joc, si asteptam la infinit si timpul mi s-a plictisit de asteptat, de nevenit... am inecat in roua, si fara pic de apa pe obraz, bocancii cat racnesc spre mine ca jocul e prea nebunesc, si nu e cerul rosu intr-atat, si este timpul prea pe terminate, si suntem nemancati, si suntem insetati la fel de mult, si Laura nu a venit... pe Laura o asteptam teribil, printre copacii inecati in zahar, ca intr-un joc, printre copacii inaltati spre cer, curbati aiurea spre nimic, si asteptam de prosti caci Laura lispeste, la infinit, si timpul ni s-a plictisit... de zahar parca suntem toti acum, si din cuvinte am facut un cerc de foc din care nimeni n-a-nteles ca totul e un joc...