Poezie
Amurg
1 min lectură·
Mediu
lumina stâlpilor îmi străpunge
venele transparente
ale mâinilor -
sub ele oasele putrezesc
prind mușchi de vechime
în lipsă de timp
ne asundem pe sub copaci
pe străzile prinse cu agrafe
de colțurile caselor
frunze se pierd -
copiii privesc de la geamuri
plecarea sufletelor
***
vaporii de mercur atrași
de bătăile inimii
s-au scurs pe asfalt
într-un țipăt
sufletul a ieșit printre pori
și s-a pierdut pe același drum
002990
0