Balonul inceputuluiu ma ridica
Ma ridica spre imparatia neagra
Ca sa te eliberez din intunecatul cerc
Ce-ti tine pasiunea ostatic
Si apoi sa mergem spre scaunul iubirii
Sa zburam cu aura
Cantecele indepartatului Pamant
Arunca petale din floarea nemuririi
Pentru a ta mantuire
Ilustru al stelelor.
Si iti impletesc gene de marmura
In mandrii tai ochi.
Ma uit spre cerul senin,
Iar zambetul plin de istorie
Mi te-aduce pe tine,
Regina a stelelor din veacuri.
Si mi-ai pus pe frunte Luceafarul
Ce va lumina calea noastra.
Viata…este ca o parada
In care noi suntem creatorii,
Iar oceanul plin cu petale
Colorate albastru-violet
Incoroneaza luna din Roma
Ce a luptat cu troianul stravechi,
Iar soarele parasit de
Inca un zambet fals
Incearca sa zboare
Spre a lumii mantuire…
Alt sarut speriat
Fuge de teama iubirii…
O alta dorinta curioasa
Incearca sa nu simta
Gustul dezamagirii negre…
Raza verde a singuratatii
Ma arunca in mijlocul furtunii
De cuvinte pierdute in noapte.
Gandul mi se rataceste
Printre norii orbiti de ochii ingerilor albastrii
Pentru a rupe raza verde a
Ma scufund in pacatul negru
Aducand lumina si rosul
apusului nemuritor
Apucand ingerul sculptat de
De mana-i de aur stravechi
Pentru a incerca sa-mi salvez
Clipa de nefiinta ma cuprinde…
Planset albastru de copil ma inchide
In dureroasa inchisoare a palmelor larg deschise.
Ingerii obositi ma pun
Sub sclavia oarba din vise
Si ma inbraca in haina
Floare uscata si parfumata
Pluteste pe oceanul
Plin de vise reci.
Chip strain straluceste
In lumina razelor pierdute
Printre norii rasfatati.
Ziua adanca se impodobeste
Cu brau plin de
Seara sfanta se apropie,
Iar taranii doborati de primejdia viselor rele
Se intorc de la camp cu viata in palme.
Doar clopotul obosit al bisericii
Si glasul copiilor cu prafuiti
Se mai aude
Cantecele indepartatului Pamant
Arunca petale din floarea necajirii
Pentru a ta mantuire,
Ilustru al stelelor.
Gene se marmura, ele, iti impletesc
In mandrii tai ochi
Mi-ai intrat in vis cu raze albe
Ce ne-au dat aripi de iubire
Sa ne inaltam la sufletul cerului
Ca sa ne incoroneze cu bagheta vetii.
Sa zburam spre frigul disperat
Ca sa-l topim cu sarutul
Timpul doarme
Sub bagheta veseliei Verii
Ce i-a secat puterea.
Steaua plina de suspin
Incearca sa uite
Pelerinele umbre
Si negura amintirii
Din umbra noptii.
Coroana soarelui se
Cu aripi inghetate
Am zburat spre
Anotimpurile iubirii.
Minunea zapezii
Mi te-a adus pe tine
Iubirea mea din umbra.
Un sarut de foc ti-am dat …
Iar zambetul tau a plecat.
Un zambet ca o raza de soare
Gemea usor
De teama iubirii.
Minciuni sincere
Pleaca in cautarea fericirii
Prin arsita noptii.
Geamana de foc
Canta vise la Vioara
Dezghetand iarna
Fir de luna argintie
Si stea albastrie
Ti-am pus in cale.’
Raul verii
Si mantaua primaverii
Ti-am impletit in par.
Din puf de nori
Si petale de flori
Ti-am facut coroana,
zana mea cea
Val de vant argintiu
Pluteste peste dealurile inverzite,
Peste marile insorite
Si peste lalelele inflorite.
Un trandafir insangerat
Era sa fie mancat
De negura anilor trecuti
Eram suparat…
Apoi deodata…
Gandul meu
A inceput sa zboare
Spre lumea cristalelor
Inspre lumina tunetelor line,
Catre razele de aur ale
Sfantului Soare,
Catre nori de plus
Ce o incurajare
Peste casele incalzite
Si fumurile plumburii
Cad fulgi de catifea
Si flori de nea.
Un giocel al iernii
Trage spre el
Plapuma de catifea,
Dormind somnul vetii.