Poezie
Despărțire
28 nov. 2007 Mi-e atât de dor...
1 min lectură·
Mediu
Mamă
maaamă
începutul meu
nesfârșitul meu
bunătate nesfârșită
dragostea mea de zâmbet
dragostea mea de îmbrățișări
dragostea mea veșnic tânără
ai trecut pe celălalt mal
unde sângele se scurge în marea trecere
în izvorul meu de durere
lacrimi
mă aplec neputincios
străin de mine
mi-e rece ziua și noaptea
mi-a înghețat privirea peste tine
trupul tău împietrit
părăsit
gătit de drum
acoperământul meu de lume
mamăăă
copilăria mea e un bulgăr de pământ
un pumn de țărână rupt din malul vieții mele
între noi o groapă
o prăpastie bântuită de tăcere
mi-a spart inima în cioburi de amintire
mamăăă!
012.080
0
durerea ta taie fâșii din suflet! Mama - \"început\" și \"nesfârșit\", \"acoperământul meu de lume\"... Neputința noastră e puterea lui Dumnezeu de a ne face să înțelegem că suntem trecători pe aici. Dar moartea e doar o trecere, atât. Sufletele nu se pierd unele de altele. Trec într-o altă dimensiune și nu ne părăsesc. Ne părăsim mai degrabă noi, cei vii. Oricum, totul e la voia LUI! M-au impresionat versurile tale, Marius!