Unde ești copilărie...

No fain zicea bunică-mea ardeleancă io n-am văzut așe copil să nu se spărie de fiare am fost la pădure pentru lemne unde o fost asta la Făgăraș poate mă aude cineva de acolo poate din cei ce nu mai sunt ne-a ieșit o ursoaică mai mare decât sunt amu toți cei de lângă mine s-au suit în copaci numai eu mâncam mure lângă ursoaică nu mi-a zis dă-te mai încolo nimic mă privea cât eram de mic poate zicea în sinea ei ceva eram atât de apropiați eu și prietena mea m-a bătut deseori gândul să-mi fac casa în pădure să nu mai văd oameni speriați nu știu cum când eram copil nu mi-a fost teamă frica s-a legat de mine mai târziu printre oameni animalele le simțeam curate cu suflet mare așa cum am crescut eu în Ardeal mi-a împrumutat bunica inima ei nu am mărturisit încă totul nu mi-e teamă să spun