Horoscop de ianuarie în sânge

Un început de an cum nu se poate mai tragic, cu miros de carne sfârtecată intrată-n putrefacție, clădiri arse până la temelie sau pe jumătate, să se vadă, în acest fel, interiorul și exteriorul unei lumi disperate. Imagini de iad autentic scoase din colecția civilizației la început de 2009. Un recul de comportament politic, diplomatic, cum vreți să-l percepeți, retrăire a scenelor unui holocaust neînvățat, necrezut. Vă vine sau nu să credeți, după secole marcate de capodopere artistice, tehnologice, idei geniale, descoperiri răsunătoare cu impact modernizator, dialogul între națiuni, azi, se aude tot mai greu sub șuieratul rachetelor lansate cu o oarecare precizie pentru afaceri prospere. Focuri de artificii într-un spectacol morbid cu scene apocaliptice. Ascult horoscopul, suntem o lume dementă, trăim realități multiple, e adevărat, dar asta nu poate să ne facă indiferenți față de cele ce se întâmplă aproape, la o lansare sol-sol sau sol-aer de plaiul carpato-danubiano-pontic. Nu știu câți din zodia leului au murit în Gaza și Israel, însă strigătul lor a ajuns la mine și mi-e greu să-mi rezolv favorabil horoscopul, problemele, adică să merg la cumpărături în weekend, să închei o tranzacție financiară, mobiliară, o relație cu o fecioară, chestii din acestea spuse de Netty, horoscopista de serviciu. Nu vreau să zâmbesc, îmi impun un post zâmbetului, strig de durere: Ascultă, Israel, Domnul Dumnezeu este unul singur! Ce horoscop tulburător la început de an, ce veste șocantă a sfârșitului de omenie-omenire! Cum să rămânem indiferenți la toată demonstrația de nonvaloare a ființei umane pe pământul sfânt? ...Israel, Domnul Dumnezeu e unul singur! Acesta e crezul și jertfa nu încetează, e nevoie de atâtea vieți să satisfacă orgoliile și pofta de sânge ale cui? Nu se mai aud Psalmii păcii în nicio sinagogă, moschee, biserică. Ce ger cumplit prin suflete, ce criză de cuvinte mari: omenie, libertate, înțelegere, credință, eroism, dragoste! Ne îmbătăm cu iluzii, dormim liniștiți, nicio conjuncție a destinelor noastre cu suferința. Semnele se vor vedea în cer ca o oglindire a tragediilor de pe pământ, multe stele, planete nu se vor mișca în semn de reculegere în fața mâinilor rugătoare de copii aruncate pe zidul plângerii. Ne-am obișnuit cu moartea, într-adevăr nimic nu ne mai sperie, am ajuns indiferenți la măcel, ne întoarcem la sacrificiile umane primitive. Ce diferență între o sfârtecare provocată de explozia unei rachete față de înjunghiatul în inimă prin mai multe lovituri de cuțit? Confortul din iadul cibernetic de azi constă în a urmări pe monitor dacă ținta a fost nimerită. Dacă nu, viețile curmate inutil intră la colecția de dinți, cranii, organe, oase, carne, sânge, trofeul oricărei vânători.