Corleone si presa

Am citit deunăzi reacțiile unor oameni de presa (Liviu Mihaiu, Cornel Nistorescu, Radu Moraru) vizavi de atitudinea Miticilor și Giovaneilor în cadrul emisiunii \"Nașul\". Toți se declară de la uimiți până la șocați. Numai că atitudinea dânșilor nu poate fi urmată și de respectivii \"tovarăși\". Pentru simplu fapt că Mitică nu poate gusta o glumă fină (n.a. pentru mine nu vei fi niciodata Domnul Dragomir, ci doar Mitică!), mai fină decât \"Mocca\" (și moaca) lui Mitică. Pentru elemntarul motiv că prostul trebuie sa iasă în față, căci altfel se simte nerealizat în viață. Poți să-i dai averi câte vrea, publicitatea îi gâdilă orgoliul mai plăcut decât muzica urechile lui Rostogan. Din ciclul Ioan Becali (pardon, Giovanni, dacă știa Mozart, îi spunea direct Don Ioan), după făcut de la brau în jos, împuscat în genunchi, servim astăzi \"capete în gură\". Probabil făcute \"în sânge\". Să le numărăm, coane mitică și coane ionică, unul lu\' Coman, că e al dreacu\' și zice prostii, unu\' lu\' Nistorescu, fără martori, să nu ne dea în judecată, că n-a adus cafeaua cum trebuie (auzi, băi, Domnule Nistorescu, pardon de expresie, de ce nu i-ai adus cafeaua lu\' Don Giovanni?), unu\' lu\' Tolontan, că mănâncă sticlă pisată și piuneze. Bașca dăm în judecată pe-ăia 80% (ați observat că românii au mania cifrelor? 80% din ei le-am dat paine, 15 000 de specialiști, ai spune că suntem neam de economiști și analiști financiari). Închei propunând mass-media să încerce măcar pentru o săptămână, să îi ignore. Am trai într-o lume mai bună.