Poezie

Cablurile

1 min lectură·18 octombrie 2008

Mediu

Bucătărie. Colegul. Cafeaua. Șase dimineața.

O noapte plină de vise. (Discuții despre planuri.)

După Napoleon și Stargate 1. O poveste de dragoste,

dar el nu e ceea ce pretinde. Îi spune și

pregătește recâștigarea redutei, într-un mod bizar.

"De ce trebuie să o sacrifici și pe ea?" Cabluri uriașe

brăzdează cerul orașului. Cei doi se cuplează (prind)

la ele si zboară necontenit. Nu-și dau drumul,

în pofida vertijului. Apoi dispar. Reușise(ră). În

clasa a opta, la geam, unul, și la perete, celălalt, noi veniți-

sunt ei, cu personalități schimbate. Dragostea

învinge. Totul va rămâne secret. (Și după

trei planuri.) Și altele : Roșia mă întreabă

de ce nu am mai căutat-o, aș vrea s-o sun.

002.067

Marius Irimia. “Cablurile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-irimia/poezie/1806353/cablurile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.