Poezie

Monolog la balcon

1 min lectură·26 octombrie 2013

Mediu

Înainte de a continua- ce grăbit sunt!!

Vai de capul meu, cu timpul și cu banii;

s-o iau încetișor, în româna literară, pe cât posibil,

pe cât vine de la sine. Cu scrumul în mână

ușor, ușor. Neatent la ortografie (o dictează programul);

să vorbești cu taică-tău să-mi aleagă niște cârlige de delevară;

oftez, capul mă cam doare, mi-e rău;

am ș-un vis de păscut, și „povestea” de ieri, de-o secundă;

așa că alandala (dules pe lună, era o vorbă);

mi-e rău și am treabă; legături interzise;

hai repede, ușor, să-l citesc și pe lys;

acum oricum sunt doi, numai unul mă-nteresează;

a-tu, a-tu, strigă copilul, mama, a-tu, calculatorul, adică,

dar mama pare să înțeleagă tractorul (din stradă).

001.949

Marius Irimia. “Monolog la balcon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-irimia/poezie/14037580/monolog-la-balcon

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.