Te uită cum plouă iubito!
Heruvimi călăresc norii pur sânge
Lacrămi potopuri Noe prelinge,
Iertare de sus, ocru în lume.
Picurii mari pătrund în altare,
Lanțuri se rup, candelabrele mor,
Ferestre deschise spre luni amare,
Ursele se-ntrec prin deschiderea lor,
Stelele cazătoare adapă pervaze cu flori,
Umbre de soare licuresc in căldare
Și negri cotoi se foiesc in
Sunt inspirație,
Sunt zbor,
Sunt frunză de ceai arsă de dor,
Sunt violeta flacără și lacrima ei.
Sunt roua căzută din glezna-ți,
În răsărit de pântecu-ți dospit,
După nopți în care,
Ca iele