Ruine

Te cauti o viata si te regasesti in cosciugul amintirilor. Descoperi un om purtat de mirosul opusului, un om obsedat de doua, trei femei din viata, pentru ca gandirea ta spulberatoare, a distrus putinul sens de neinteles al vietii. Esti mic, pierdut, in cavul din jurul tornadei, formata de anii tai dusi si mergand incontinuu. Esti un un leu greu pentru-o lume prea mare, ce nu mai face fata. Nu-i trist ca nu mai ai viitor, nici ca trecutul s-a dus, ci ca boala nu mai are vindecare. Cine moare vesel, a fost cinic; cel trist ce mai conteaza; e plin de ei. Nu-i cazul sa-ti innebunesti finalul cu amintiri gangrenate, cu piciorul in mana, cu perfuzia-n vene; tot ceea ce mai poti cuceri e in amintirile tale, de asta data dupa placul infinit putincios al nebuniei tale. Esti batran si spui ca esti tanar, chiar cand muguri imi cresc din starvul fiintei mele; ori sunt inca prea tanar, deci mai asteapta un veac pana când o sa-ti povestesc despre mirajul iubirii, pe care de tanar ai invatat sa-l uiti. Tot ce-ai cautat, ruine, acum esti un veritabil distrus!