Poezie

Iambii

1 min lectură·14 noiembrie 2017

Mediu

Lui Eminescu

Memento

Corăbii negre urcă val,

Apoi pe val coboară

Ca lungi gândiri fără hotar

Ce slove împresoară,

De unde vin și unde pier

Mai nime' n-o cunoaște,

Doar stele sus ce ard pe cer

Departe când s-or naște,

Cu raze repezi mii de ani

Croi-vor lungi poteci,

Lucind deasupra mării-n geam

Corăbiilor reci,

Demult s-au stins fără noroc

În spațiu a' lor soarte

Când raza lor e-un fir de foc

Privilor să salte.

Mormântul meu de stânci e-ascuns,

Lăuntru-mi luminându-l,

E sărbătoarea unui vis

Ce pururi nalță gândul,

E că din neguri lungi de vremi,

Nainte de-a te naște,

De-același geniu mi te-ndemni,

Chiar soarta de-ai cunoaște.

013.060

marius chitroceanu. “Iambii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-chitroceanu/poezie/14116339/iambii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

este parodie după luceafăr? Sau bătaie de loc la adresa poetului? Jalnic.