In gradina lui Ion

Eu nu înțeleg surâsul efemer al unei bestii,

ce iese negreșit din trupul neînsuflețit

al unei muzici născute din haos.

Și nu încerc să mă dezleg de vise

și să mă leg de pietre sau de vânt,

când eu plutesc pe valuri și pe râuri...

și pe nori... cu bunul gând al veșniciei.

Eu nu încerc să fiu nemuritor,

că sunt...

ca o povară celor care simt că mor

și celor care cred că știu ce vor.

Eu tac, trăiesc, mă plimb, admir, te văd cum crești.

Mă mir că ești și că nu ești,

și cateodată respir atunci când tu trăiești.

Eu sunt o culoare... Din lumină mă desprind

ca o floare din copac,

ca un pahar de vin

vărsat din mii de struguri.

Eu nu înțeleg surâsul efemer al unei bestii

ce tropăie și driguie grădina lui ion.

Și tac, și ascult, și văd... și-mi amintesc în fiecare zi cântecul unei picături de apă luminată de soare.

Vibreaza universul...

Misterul e un "hobby" prost

pentru ființe avansate,

ce înțeleg surâsul efemer al unei bestii tolănite,

ca o vită in grădina lui ion.

Numele meu s-a născut dintr-o bătaie de inimă și un impuls de creier.

Sunt o floare in grădina lui ion...

O floare carnivoră.

Și-mi place vita... in sânge.