Poezie
un pic de pace
personal...
2 min lectură·
Mediu
mă plimb vesel pe calea victoriei
și câteodată am impresia că sunt pe calea mizeriei,
când eu mi-am scris deja, în ritmul meu deshidratat,
destinul meu abandonat
temporar!
aveam nevoie de un exil,
atâta timp cât mai e timp de vin și de suspin,
ca să devin perfect în ochii mei
ascunși după o pojghiță de fapte
contrastate,
distorsionate,
amintiri sparte
și răsbelite
și desfutute
și desfumate
și deshumate
distorsionate, STOP!
Ia un loc la masa mea,
făcută de mine!
uită-te la mine!
vorbește cu mine!
empatizează și pierde orice deslușire a iluziei tale
că sunt infantil, nebun și trist...
că nu pot să mă mișc!
că nu am program și nu mai pot să țip
și nu mai simt nimic
și nu mai văd nimic,
decât ceea ce oferi gratuit.
gratuit, liber, necondiționat, neomologat și neatins,
de nepatruns, de neuitat, STOP!
Ia un loc...
respiră aici lângă mine cât incă mai am răbdare
să-ți ascult respirația,
să-ți iubesc fiecare gest,
să te privesc cuminte până răsare soarele.
pe la 5 dimineața, când mă mangâie pe cap
vița de vie din fața blocului...
că astfel de mângâiere mai rar găsești.
cocoșul sună,
vântul sună în frunze,
avionul plutește sunetând amplu în cer.
latră câinele,
cântă gaița cea de toate zilele și toate nopțile,
care le-am \"pierdut\"
căutând anume cânt
de dor de ducă,
de mă apucă toate cele...
și mai aprind o țigară pentru spiritul vostru artistic,
decupat din eu știu ce carte,
al cărui autor încearcă să se odihnească în pace de dragul nostru,
al tuturor
și tuturor vă zic
că avem un singur viitor
în care ne plimbăm replicile peste tot.
și cine nu uită de dumnezeul lui să-i fie pace!
și cine uită, săi fie pace...
și cine e nou...
să completeze cu atenție toate câmpurile...
001787
0