Poezie
furtuna
--
1 min lectură·
Mediu
Furtuna
Luna-si ridica , maiastra a sa lumina
Peste-ntinsa lume , mecanica masina
Padurea linistita se misca de-odata
Copacii rau trosnesc de furia avantata.
In acelasi loc , pe cerul suparat
Negrii si urati , nori s-au adunat
S-au adunat la lupta , ravagii sa imparta
Condusi de-un vant puternic , peste-o lume moarta.
Cerul e bolnav , patat de negre umbre
Fugarita-i luna de tunetele sumbre
Pamantu-i micsorat , de groaznica furtuna
Omul e speriat , copiii isi aduna.
Fulgerul nebun , padurea o aprinde
Vantul repezit lumea o cuprinde
Focul se-teteste , arde-n continuare
Padurea e distrusa , arsa-n flacari , moare.
N-a scapat nimic , totul e distrus
Apriga furtuna , viata a redus
Cenusa-i peste tot , fumega pamantul
Pasarile zboara , obosit li-e gandul.
Soarele rasare , lumina s-a facut
Totul este negru , in pulberi prefacut
Cerul e senin , norii au plecat
Atmosfera-i calda , ceru-i colorat.
Timpul a trecut , o noua viata apare
Tot ce negru-a fost , a capatat culoare
A inverzit padurea , copaci s-au ridicat
De oameni este plina , dar omu-i controlat.
001.675
0